Articolul Rezoluții SMART – Rezultate MARI pentru 2025 – ”Sambăta cu Albertina la TVR +” apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Știu ca o parte dintre pacienți vor citi aceste rânduri și îi salut și aici!

Articolul Oana Cueșdeanu – colaborare cu departamentul de Oncologie al Spitalului NORD – Grupul Medical Provita apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Text preluat sursa: https://www.credinmedicina.ro/2024/12/17/oana-cuesdeanu-psiholog-ce-ne-dorim-in-relatia-cu-pacientii-nostri-este-sa-le-imbunatatim-rezilienta-si-adaptabilitatea/

Articolul Ce ne dorim în relația cu pacienții noștri este să le îmbunătățim reziliența și adaptabilitatea apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Blue Monday , „cea mai deprimantă zi a anului”, asociată în mod obișnuit cu a treia zi de luni din ianuarie, a fost introdusă drept concept în 2005 de psihologul britanic Cliff Arnall, care a dezvoltat o formulă pseudo-științifică ce ia în considerare mai mulți factori precum:

• Factori biologici și hormonali: corpul trece prin schimbări semnificative iarna, inclusiv o scădere a nivelului de vitamina D, din cauza lipsei soarelui. Vitamina D este esențială pentru sănătatea fizică și mentală. Lipsa acesteia poate contribui la apatie și oboseală. Starea de spirit ne este influențată și de creșterea nivelul de melatonină ceea ce ne induce letargie și somnolență.
• Presiunea rezoluțiilor de anul nou: ianuarie, luna „noilor începuturi”, ne îndeamnă să ne propunem obiective ambițioase care de cele mai multe ori ne duc la descurajare, mai ales dacă obiectivele sunt nerealiste sau greu de atins. Eșecul perceput în îndeplinirea acestor obiective scade încrederea în sine și motivația.
• Datoriile acumulate după sărbători: stresul cheltuielilor excesive din timpul sărbătorilor ne poate afecta capacitatea de a ne concentra pe obiective noi și reduce motivația de a acționa.
• Rutina monotonă care poate părea lipsită de satisfacții după entuziasmul și schimbările din timpul sărbătorilor. Această tranziție bruscă de la conectarea de cei dragi la munca de zi cu zi, poate accentua sentimentul de demotivare.

Criticile și originea aduse conceptului “Blue Monday”

Ideea a fost promovată ca parte a unei campanii publicitare pentru o agenție de turism. Conceptul promovează o viziune superficială asupra depresiei și stării de bine, sugerând că tristețea poate fi redusă prin soluții rapide, precum rezervarea unei vacanțe. Desigur că petrecerea timpului cu cei dragi și conectarea reală cu ei, ne îmbunătățește radical starea de bine.
Chiar dacă formula folosită pentru a calcula Blue Monday este considerată lipsită de validitate științifică și mulți psihologi și cercetători o etichetează drept un mit urban, conceptul a câștigat popularitate, probabil pentru că reflectă sentimentul comun de letargie și tristețe pe care mulți oameni îl experimentează în luna ianuarie.

Posibile cauze psihologice ale tristeții de iarnă

„Blue Monday” este un concept discutabil, dar putem face o paralelă cu fenomenul Tulburarii Afective Sezoniere (SAD) un subtip al depresiei majore, o formulă de depresie recurentă în care simptomele debutează toamna sau iarna și se remit primăvara. Printre semnele științifice ale depresiei cu specificatorul de tipar sezonier, incluse în manualele internaționale de diagnostc DSM 5, pot aminti:

• Tristețe sau depresie persistentă
• Pierderea interesului sau a plăcerii în activitățile de rutină, zilnice
• Oboseală și energie scăzută
• Dificultăți de concentrare și tulburări de memorie
• Tulburări ale somnului, manifestate fie prin insomnie, fie prin hipersomnie
• Creștere în greutate, dată de mâncatul excesiv
• Sentiment de inutilitate combinate cu sentimente de vinovăție
• Episoade repetitive de iritabilitate
• Scăderea apetitului pentru activitățile sociale sau profesionale

Ce putem face să combatem efectele Blue Monday?

1. Ieșirea în natură: expunerea la lumină naturală și mișcarea fizică, în mod special plimbatul, pot stimula producția de serotonină, ceea ce va determina implicit creșterea melatoninei, în mod natural.
2. Stabilirea de obiective realizabile: în loc să ne concentrăm pe rezoluții mari, putem începe cu pași mici pentru a recâștiga sentimentul de control.
3. Renunțarea la autocritică și practicarea recunoștinței, a mulțumirii de sine: reperarea și concentrarea asupra lucrurilor pozitive în fiecare zi poate combate tendința de a gândi negativ și catastrofic, întărește discursul pozitiv și realist de la nivel intern.
4. Practică plăcerea primelor 3 mușcături, pentru renunțarea la mâncatul compulsiv. Cercetările arată că senzația de sațietate provocată de un aliment se instalează după primele 3 mușcături, atunci când acordăm o atenție deosebită mestecatului lent.
5. Conectarea socială: petrecerea timpului cu prietenii sau familia poate îmbunătăți substanțial starea emoțională, motiv pentru care îți sugerez ca azi să începi ziua cu un mesaj scurt pentru persoanele dragi, prietenii sau cunoscuții tăi: #DORdeTINE!
Scrie cu entuzism și ai răbdare!

Deși Blue Monday nu este susținut de știință, este important să admitem că lunile de iarnă pot fi dificile din punct de vedere emoțional. Crearea unor rutine sănătoase, menținerea unei atitudini pozitive, cererea de ajutor atunci când este necesar, apropierea de cei dragi și conectarea reală cu ei sunt pași esențiali pentru a face față acestui sezon. Să îți fie zilele pline de sens!

Articolul Blue Monday: Mit sau Realitate Psihologică? Fenomenul explicat de Oana Cueșdeanu apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Speakeri:

Ada Palea, Director General, NORD – Grupul Medical Provita,

Dr. Ioana Luca, Medic primar Oncologie Medicală, NORD – Grupul Medical Provita,

Oana Cueșdeanu, Psiholog, NORD – Grupul Medical Provita,

Moderator: Ines Nerina, Președintele Asociației Type 1 Dreamer.

 

Articolul Susținerea pacientului oncologic prin comunicare eficientă și îngrijire personalizată apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Conflictul este diferența dintre ceea ce îmi doresc și ceea ce se întâmplă de fapt.

Este normal și natural să ai parte de conflicte, ele fiind mereu alături de noi. Adică este normal să ai momente în care ceea ce visezi să se întâmple ajunge să se desfășoare diferit, supărarea și dezamăgirea apărând rapid.

Nu toate conflictele au impact semnificativ asupra noastră. Atunci când pierzi autobuzul, nu are impact atât de mare ca situația în care ești dat afară de la job.

Există 4 tipuri de conflicte:

1. Conflict actual;
2. Conflict bază;
3. Conflict interior;
4. Conflict cheie.

1. Conflictul acutual

Conflictul actual ne vorbește despre o situație acută sau cronică (a debutat cu mai mult timp în urmă) care are impact asupra prezentului. De exemplu, problemele de la locul de muncă, problemele financiare, moartea cuiva drag, încheierea unei relații, divorț.

Conflictul actual nu face referire la un eveniment ci la o situație cauzată de acest eveniment.

Exemple:

• Evenimentul legat de mutarea într-un oraș nou poate atrage în timp o insatisfacție cronică care va aduce un impact asupra calității tuturor ariilor vieții.
• Evenimentul legat de căsătorie poate aduce schimbări majore și un blocaj al satisfacției pe termen lung, mai ales dacă petrecerea timpului relaxat cu prietenii este mai important pentru tine decât împărțirea sarcinii de a face mereu curat prin casă și a gestiona responsabilitățile administrative ale căsniciei.

Evenimentul în sine nu trebuie să fie neapărat negativ. El poate fi neutru inițial, dar în timp va căpăta o valoare personală dată de modul în care analizezi acest eveniment.

Valoarea personală este construită încă din primii ani de viață prin regulile și normele învățate în mediul în care ai fost educat. Poți vedea această valoare personală ca pe ochelarii prin care vezi viața.

Dacă în timp apare un dezacord între valorile/nevoile pe care le-ai dezvoltat în familia de bază și valorile/normele date de situație, se va forma o dezamăgire continuă care va duce spre dezvoltarea unui stres emoțional sau tensiune conflictuală, o energie care se cere a fi eliberată. Dacă această tensiune nu va fi externalizată, în timp poate determina formarea unor simptome fizice care aduc modificări în comportamentul tău zilnic.

Conflict   –––-->  Tensiune conflictuală –––--> Simptom

De exemplu:

Te angajezi într-un job nou. Simți satisfacție la început, te pune în valoare acest job, dar după un timp realizezi că programul devine mult prea încărcat, te implici și în rezolvarea sarcinilor celorlalți și nu mai poți termina la timp toate obiectivele propuse așa cu obișnuia-i. Acest aspect îți produce frustrare, nemulțumire. În timp simptome precum oboseala, lipsa concentrării, problemele de memorie te pot copleși fără să înțelegi logic cum poate un job care îți place atât de mult să îți creeze astfel de stări. În concluzie, nu munca reprezintă o problemă. Ci faptul că nu reușești să îți răspunzi standardelor interne legate de ceea ce înseamnă pentru tine performanța în formula ei extremă de hiperactivitate.

Așa vei ajunge de la un eveniment dorit la un cumul de simptome:

• Evenimentul– angajarea mă duce în timp spre o Situație pe care o analizez prin ochelarii proprii – suprasolicitarea mea de la job.
• Conflictul – este legat de valorile mele în ceea ce privește implicarea în muncă (hiperactivitatea) și ajutorul mereu oferit celorlalți.
• Tensiunea conflictuală – nemulțumire permanentă.
• Simptome – oboseala, lipsa concentrării, problemele de memorie

La Psihoterapie apelăm pentru că ne copleșește puterea simptomului.

Simptomul diagnosticat corect ne va da perspectiva localizării conflictului actual într-una dintre ariile importante:

• Aria Corpului: în care ne investim energia spre orice activitate care ne pune corpul în centrul atenției;
• Aria Muncii: în care dăm atenție job-ului și productivității;
• Aria Relaționării: cu atenția centrată spre relațiile cu cei din jurul nostru;
• Aria Fanteziei: energie utilizată pentru a ne face planuri de viitor.

Modalitatea prin care îi facem față conflictului actual ne vorbește despre tiparul pe care îl folosim mereu când ne blocăm în problemele la care nu le găsim rezolvare. Din exemplul de mai sus înțeleg că persoana utilizează ca metodă de a face față conflictului, somatizarea, adică fuge spre aria corp, durerea sau blocajele corpului anunțând indirect că a uitat de echilibrul corpului. Durerea îl va invita să găsească soluții de ameliorarea durerii, în aceste fel relația cu propriul corp se va stabiliza.

2. Conflictul de bază

În timpul procesului nostru de educație care pornește din prima zi de viață, adunăm un set de valori și norme, cărora le voi zice simplu „motto-uri de viață”.

Aceste motto-uri ne ghidează în viață chiar dacă le-am asimilat în mare parte inconștient. Copii fiind nu aveam cum să refuzăm sau analizăm realist valorile familiei sau ale societății, atâta timp cât nu aveam suficientă experiență de viață. Așa că le primim pur și simplu de la cei care ne sunt alături în procesul de dezvoltare. Inclusiv distanța dintre noi și părinți ne educă și ne oferă motto-uri. Imaginează-ți situația în care mama ta ar fi fost prinsă la job de dimineața până seara, o situație tot mai răspândită în zilele noastre. Această mamă hrănește relația cu copilul ei și prin absență, oferind în mod indirect modelul performanței și al hărniciei în defavoarea petrecerii timpului relaxat împreună. În acest fel motto-ul muncii, hărniciei capătă o valoare reală în mintea copilului, care atunci când va ajunge adult are toate șansele să se arunce în muncă și să neglijeze petrecerea relaxată a timpului cu sine sau cu ceilalți.

Cu alte cuvinte, la această persoană conceptele legate de muncă și performanță vor deveni extrem de importante. Aceste  valori/motto-uri de viață care formează conținut pentru  conflicte de bază nu vor deranja decât în momentul în care ajuns adult și intrând într-o relație îi va aduce nemulțumiri partenerului/partenerei pentru lipsa din relație și implicarea excesivă în muncă. A munci excesiv pentru personajul nostru va fi o normalitate și nu va înțelege de ce trebuie să modifice această valoare personală. Dar în urma discuțiilor și certurilor repetate pe subiectul „tot timpul muncești și nu ai timp pentru noi” va resimți tensiune.

Performanța ca și capacitate face parte din aria muncă.

Timpul ca și capacitate o putem încadra în aria relații.

Dacă această persoană investește 60% din energie în muncă și 10%  energie în relație (restul până la 100% aparținând ariilor corp  și fantezie) cum va reuși să mențină echilibru în relație? Ce impact vor avea în timp certurile repetitive și cum va reuși să se desprindă de muncă pentru a răspunde nevoilor celuilalt? Dacă se va rupe de muncă, îl va satisface această nouă perspectivă? Sau îi va crea tensiune? Este ușor să renunți la un motto de viață în favoarea celuilalt? Sigur că acest proces de transformare nu este unul ușor de acceptat și integrat și nu se poate realiza decât cu un efort susținut de persoana în cauză. Nu te lăsa păcălit de ideea că tu poți aduce schimbare celuilalt.

Motto-urile/ normele/ valorile noastre de viață se construiesc din capacitați pe care le putem împărți în:

Capacități primare, emoționale: timp, răbdare, contact, încredere, speranță, tandrețe/sexualitate, acceptare

Capacități secundare, raționale : punctualitate, ordine, curățenie, spirit financiar, dreptate, hărnicie/performanță.

Unii dintre noi le avem dezvoltate mai mult pe cele emoționale, alții pe cele raționale. Imaginează-ți o relație în care tu ai mai bine reprezentate capacitățile raționale– ești punctual, este important pentru tine aspectul financiar, ai nevoie sa deții proprietăți, ești motivat să muncești cât mai mult, iar partenera ta apreciază timpul petrecut împreună, își dorește să fie acceptată și consideră atingerea cel mai bun medicament, adică are dezvoltate mai bine capacitățile emoționale.

Cum vezi o astfel de relație pe termen lung?

Vor rămâne fideli motto-urilor învățate de timpuriu?

De exemplu:

„doar prin muncă grea poți obține ce îți dorești” asta însemnând ca va petrece timp la job mai mult decât pentru a răspunde nevoilor emoționale ale partenerei, sau

„trebuie să ai răbdare cu partenerul tău și să lași de la tine tot timpul”- ceea ce presupune că indiferent cât de absent este celălalt din relație tu trebuie să înțelegi la nesfârșit.

Sau vor avea capacitatea să se modeleze unul pe altul și să își inventeze motto-uri proprii acceptate de ambele părți? Adică să flexibilizeze acele conflicte/motto-uri de bază ?!

3. Conflictul intern

Este un conflict inconștient care se naște din lupta între interese, eforturi, dorințe, așteptări sau idealuri opuse.

De exemplu:

Îmi doresc să divorțez (o situație actuală- conflict actual) pentru că nu mai reușesc să mă simt valoros în relație, dar valorile familiei mele (motto-ul/conflictul de bază sau altfel spus, normele familiei mele) resping complet ideea de divorț.

Am auzit mereu spunându-se cu seriozitate „în familia noastră nimeni nu a divorțat!”. Această presiune pe care o resimt pe de-o parte venită din dorințele mele interne de a mă distanța de o relație toxică, dar pe de altă parte din constrângerea externă venită de la familie că ar fi o rușine pentru neam să te desparți, aduce o confuzie ce declanșează un război intern între ce

VREAU și

ce TREBUIE să fac.

Să rămân fidel valorilor familiei?

Sau să am curaj și să sparg aceste tipare de gândire limitative în care eu ca individ nu pot avea acces la ce simt că mi-ar aduce liniște și echilibru intern?!

Am forță să lupt atât cu nevoile mele cât și cu limitările familiei?

Este corect să gândesc că familia de bază are o viziune limitativă?

Sau este doar un moft al meu faptul că îmi doresc altceva de la un partener?

Și ca să înțelegi și mai bine presiunea internă, imaginează-ți că această persoană ( din exemplul dat mai sus) mai are și copii. Cu atât mai mult ideea de a menține fidelitatea față de valorile familiei de bază crește, este?

Și varianta la care se ajunge este îngrădită în concluzia:

• nici dacă rămân fidel valorilor familiei de bază nu îmi este bine
• nici dacă nu rămân fidel acestor valori nu mă simt bine

Emoția dată de acest blocaj este greu de gestionat și aduce multă presiune internă. A sta blocat în cele 2 variante devine singura cale acceptată de creier, fără să se poată concentra pe alte variante. Din această postură persoana ajunge să repună în scenă valorile vechi și să funcționeze inconștient după ele.

Terapia sprijină conștientizarea și dizolvarea acestui conflict și găsirea de strategii utile pentru a se menține toate ariile vieții în balanță.

4. Conflict cheie

În fața problemelor pe care le avem apelăm la diferite tipuri de reacții.

Niciun tip de reacție nu este bun s-au rău ci mai degrabă trebuie privit ca o modalitate de reacție copiată din pattern-urile de comportament pe care le aveau părinții. Felul în care ei au reacționat în fața situaților dificile, devine modalitatea prin care credem că aceste situații se pot rezolva.

Avem 4 tipuri de reacții:  

a) Naiv primar în care reacția mea este Pasivă:

Aleg să fiu politicos și nesincer- nu spun ce gândesc de teamă că ceea ce spun îl va determina pe celălalt să plece din relație și asta îmi va produce suferință. Ca să nu mă expun acestei suferințe prefer să tac într-o dispută.

Soluția pe care o găsesc este centrată pe nevoile celuilalt, nevoile mele cad pe loc secund. Adun frustrare și după un timp aceasta îmi va genera stres greu de gestionat. Ca să descarc această energie a frustrării voi ajunge uneori în agresivitate (b)

b) Naiv secundar

Aleg agresivitatea ca formă de soluționare a problemelor. Sinceritatea mea crește, dar politețea scade, așa că voi spune răspicat ce gândesc, fără să îmi pese dacă pe celălalt îl doare. Empatia este scăzută, iar centrarea este pe propria persoană, cel din fața mea nu este un punct de interes ci se transformă într-un personaj care trebuie să înghită tot ce îi ofer. Soluția conflictului este centrată pe Sine.

c) Ambivalent 

Un tipar de reacție în care sinceritatea și politețea sunt extrem de scăzute, acest aspect fiind o constantă. Formula în care persoana se adresează este Pasiv-Agresivă și este singura modalitate în care își poate exprima un punct de vedere. Trebuie înțeles că din această poziție este imposibil de găsit soluții, accentul cade pe găsirea unui singur vinovat. Persoana care abordează acest tipar se consideră a fi mereu în postura celui care nu greșește niciodată și lipsa de empatie îi reduce capacitatea de a înțelege cât de toxică este această abordare într-o relație interumană.

d) Asertiv 

 Reacția pe care dorim să o antrenăm și care ne oferă poziția win-win. Abordarea conflictului este cu politețe mare și sinceritate crescută, persoana își asumă faptul că are o opinie diferită față de a celuilalt și nu are așteptarea ca această părere să fie singura valabilă. Este dispus să colaboreze și să schimbe păreri, să le audă pe cele ale interlocutorului și să găsească soluții utile de ambele părți. Empatia este utilizată matur, procesul de relaționare este plăcut și menținut în timp, fără să existe amenințarea :”dacă nu faci cum zic eu, te pedepsesc” ca în cazul reacției ambivalente (b) ci mai degrabă soluțiile găsite sprijină creșterea părților. Această comunicare se bazează pe încredere și oferă stabilitate în timp.

Odată găsit tiparul de reacție acesta poate fi modificat cu participarea activă a celui care își dorește schimbare.

Articolul Conflictul nu este ceartă! apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Bullying-ul și educația  folosesc același instrument. Ascultă podcastul audio pentru a afla cum poți fi un lider pentru copilul tău prin folosirea unui limbaj pozitiv și asertiv. Învață cum să-ți creezi un DEX interior care să te motiveze și să-ți întărească stima de sine și cum să transmiți aceste abilități copilului tău. Descoperă importanța cuvintelor și frazelor pe care le folosești în relația cu copilul tău și cum poți folosi aceste instrumente pentru a crește încrederea și stima de sine a acestuia.

Bullying-ul și Educația folosesc același instrument!

Cuvântul…

Bullyingul educă victime.

Oana Cueșdeanu

Articolul Bullying-ul și educația folosesc același instrument! Cuvântul… apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Tehnici pentru autocunoaștere și modalități de autoanaliză

Am să îti ofer o modalitate simplă de autoanaliză.

Așează-ți pe hârtie câtă energie investești în:

• muncă (cu referire la job dar și la activitațile casnice de acasă)
• relațiile cu cei de lângă tine (familie, rude, prieteni, apropiati, angajati, colegi)
• planuri de viitor
• relația cu propriul corp (toate activitatile care le faci pentru tine- odihnă, sport, alimentație, timp petrecut pentru tine).

Ai 100% energie, pe care o poți împărți realist între cele 4 arii.

• asează procentele clare pentru fiecare arie
• când faci un total al acestor procente, ai grijă să nu depașească totalul de 100%
• imagineaza-ti că fiecare arie este asemeni unui picior de la o masă cu 4 picioare
• cu cât procentele sunt mai asemănătoare, cu atât picioarele mesei vor sta în echilibru
• priveste atent procentele si încearcă să apreciezi care este aria în care investesti energia cea mai puțină
• acum, concentreaza-ti atenția asupra acestei arii și stabilește-ți obiective:
• simple
• clare
• pe termen scurt
• pe termen lung care să te motiveze să investesti mai multă atenție în această zona a vieții tale

Știm clar că nu este suficient doar să așezi obiective pe hârtie.

E timpul sa le acorzi timp și să le transformi în fapte!

Nu este necesar să aloci timp îndelungat unui obiectiv, ci mai degrabă este important să rămâi constant, să repeti cat de des poți acest obiectiv/comportament ales până când creierul tău îl validează și acceptă că o nouă rutină.

Articolul Tehnici pentru autocunoaștere, ABC-ul menținerii în echilibru apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Perspectiva clientului la prima ședință de psihoterapie

Te-ai gândit mereu ce se întâmplă într-o ședința de psihoterapie? Iată câteva etape prin care vom trece.

Prima faza a terapiei incepe cu mult inainte de a ajunge fizic in cabinet.

Chinuiți de stări si dezechilibre cărora realmente cei de lângă noi nu le acorda importanta dorita de noi, decidem in tăcere sa apelam la un specialist. Căutările despre acea persoana care sa ne asculte le facem fie in surdina, fie cu ajutorul celor care știm ca odată au apelat la acest serviciu si au făcut schimbări remarcabile. 

Cum faci o programare pentru prima ședință la psihoterapeut?

A suna pentru o programare este un pas îngreunat de multiple gânduri negative:

• „daca nu îmi răspunde?”
• „daca îmi tremura vocea?”
• „daca izbucnesc in plâns?!”
• „cum sa îmi prezint problema fara sa par nebun?”
• „daca afla partenerul/a sau prietenii?”
• „oare daca se afla la servici o sa am probleme?”
• „cat costa, oare îmi permit?”

Sunam.

Purtam o discutie.

Așezăm de comun acord o programare.

Ei, de acum încep emoțiile:

• „cum va fi?”
• „ce reacție o sa aiba când o sa audă ce probleme am?”
• „daca nu îmi place si nu mă simt confortabil?”
• „oare sunt nebun?”

Prima întalnire începe cu:

• „Buna ziua! Bine ați venit?”
• „Dar cum sa te bucuri când tu te simți atat de încărcat? „

            Inspectezi pe furiș reacțiile terapeutului, locul si spațiul.

            Ce te ajuta sa spargi toata neîncrederea sau temerile sunt:

• vocea
• atitudinea
• modul in care te ajuta terapeutul sa faci primul pas spre comunicarea deschisa.

Terapeutul are abilitatea sa te asculte fara sa emită judecați.

Îți pune întrebări ca sa poti schimba perspectiva din care îți vezi situatia actuala.

Chiar daca simți ca ai nod in gat, vei ajunge  sa verbalizezi dezvăluiri, întâmplări, acțiuni pe care le-ai ingropat adânc in minte. Este un proces extrem de simplu si natural. 

Firesc este sa sari de la un subiect la altul si chiar sa izbucnești în plâns.

Sesiunea se încheie fara sa fi adus in discutie absolut tot ce ti-ai dorit, iar desprinderea de spațiu și terapeut este îngreunată de sentimente contradictorii:

• „ce bine mă simt”
• dar „oare e bine ca am spus atat de multe realități?”

Perspectiva Terapeutului la prima ședință de psihoterapie

Rolul meu ca terapeut nu este sa judec.

Asta ar însemna ca sunt un înger înzestrat cu puritate naiva care a trăit doar ce este acceptat social, nu a greșit niciodata, nu a încălcat reguli, nu s-a certat si nu a raspuns zgomotos in situații complicate. Mai mult ar trebui sa am relații impecabile, sa mă iubească toata lumea si sa mă respecte toți oamenii cu care intru in contact.

Ei, sigur ca realitatea este ca eu ca terapeut sunt doar un om care a trăit o serie de experiențe plăcute si/sau traumatizante, complexe si nuanțate de realități pe care uneori nu le-am putut controla. Dar fiecare bucățica de acțiune, gând, comportament trăite si aplicate m-au determinat sa aud cu mai mare acuratețe:

• suferințe
• blocaje
• limbaje emoționale unice.

Astfel, înglobând teoriile descoperite in cei peste 17 ani de experienta clinica cu viziunea personala despre viată, mă așez alături de client/pacient/colaborator de la primul sesiune, cu încredere ca vom putea descoperi impreuna noi înțelesuri si își va implementa schimbările dorite.

Nu sunt un cititor in stele si nici nu pot auzi gânduri nerostite sau secrete încapsulate adânc in creiere. Dar cu ajutorul tehnicilor si teoriilor deja descoperite te pot sprijini sa îți construiești o trusa de metode menite sa te sprijine in a descifra cu claritate:

• ce gândești
• ce simți
• ce poti schimba

La ce ne uitam în prima ședința de psihoterapie?

Poate te-ai gândit mereu ce întrebări iti pune un psihoterapeut la prima ședință de psihoterapie.

Urmărim cu atenție:

• care este simptomatologia cu care te confrunți
• cum se numesc conflictele care te blochează
• care îți sunt obișnuințele din relații
• cum te uiți la tine si ce gândești despre persoana ta

Daca ai o simptomatologie mult prea zgomotoasa (depresie severa, atacuri de panica sau anxietăți de nivel clinic) vei fi informat ce pași ai de urmat.

Când avem o viziune clara asupra blocajelor tale, ne vom concentra pe:

• obiectivele pe care ti le doresti
• un plan terapeutic pe care ti-l voi dezvălui pas cu pas.

In acest fel, implicarea ta va fi activa pe tot parcursul terapiei.

Vei deveni ușor, ușor o voce pe care te poți baza, ca ulterior aceasta voce să poată ajuta și persoanele din jur.

Poti deveni un model pentru tine, adică, o personă:

• cu o viziune asumata si realista
• împăcată cu alegerile proprii
• care comunica asertiv in relația cu tine si cu alții

Articolul Ce se întâmplă într-o ședința de psihoterapie? apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.