Articolul Rezoluții SMART – Rezultate MARI pentru 2025 – ”Sambăta cu Albertina la TVR +” apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Am vorbit despre “Sindromul larvei de aur”,
fenomen care ne
trimite spre autosabotare,
ne blochează și
ne împiedică să ne atingem potențialul,
desi avem oportunități multiple.

“A nu vrea să crești mare”,
este un termen inspirat din imaginea unei larve care nu reușește să se transforme într-un fluture, simbolizând eșecul de a evolua și de a deveni cea mai bună versiune a propriei persoane.

Auto-observarea și reflecția sunt procese importante în
identificarea blocajelor și depășirea lor.
Am dat câteva exemple de exerciții simple pentru a ne conecta de noi:

✅Morning check in – sa ma întreb ce nevoi am, ce gândesc și ce simt
✅Body scan- din când în când, peste zi, să îmi ascult zgomotul corpului
✅ Silent walk- sa am răbdare sa îmi ascult gândurile într-o plimbare pe care o fac singur
✅Evening reflection- să îmi așez în minte 3 lucruri de care sunt mulțumit ca le-am realizat într-o zi, chiar dacă a acest lucru presupune să fi spus “nu” unei situații sau persoane.
✅Listening to the body- poate cel mai important aspect ar fi să rămânem la pas cu vârsta și să ne reglam așteptările. O femeie la menopauză nu mai poate așeza pe lista de asteptari obiective care nu o mai reprezintă. Sigur ca același fenomen îl putem aduce în discuție și pentru andropauza.

Am recunoscut ca pentru mine, a fi egoistă este cel mai bun exemplu pentru lista de reflecție la ceas de seară. A-mi oferi timp, înainte să ofer altora, nu a fost un obiectiv simplu de reglat, mai ales ca am conceptele sociale ardelenești încă active ☺️

#psihoterapiepozitiva
#positivepsychotherapy

#TVRinfo

Articolul Sambata cu Albertina TVR Info- „Conectarea cu noi” apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Am lăsat un singur obiect să ne controleze viața: telefonul ne spune ce și când să mâncăm, când suntem fertile, îl avem non stop pe lângă noi, îl ducem cu noi inclusiv în dormitor și atunci când dispare, ne provoacă o reală anxietate.

Îți poți imagina o zi din viața ta fără telefon?

Cum putem să facem să limităm această dependență de telefon, a fost curioasă să afle Albertina.

Poți să îți lași telefonul pe silențios, lângă ușă atunci când ajungi acasă și să te conectezi de cei dragi. Seara la culcare încearcă să îl lași în afara dormitorului. Te poate trezi un ceas deșteptător, nu doar telefonul.

Telefonul a devenit singura sursă de dopamină din viața noastră!

Și pentru a conștientiza acest aspect este timpul să îți pui întrebări:

Cât de des utilizez telefonul?

Pentru cât timp?

Ce se întâmplă cu cei de lângă mine în timp ce eu navighez fără întrerupere pe rețelele de socializare?

Când stau mereu cu ochii în telefon, opresc fenomenul de a face atașament emoțional cu copilul- acest atașament se realizează prin atingere, voce, privire, atitudine. Dar odată ce ecranul te captează, copilul tău nu te mai aude, nu te mai percepe. Studiile vin și ne vorbesc despre telefon ca o posibilă sursă de creștere a numărului de copii cu autism.

Am înghețat relaționarea din momentul în care am lăsat telefonul să se așeze între noi. Nu doar Google ne poate oferi răspunsuri. Putem să adresăm întrebări și celui de lângă noi, să ne reconectăm încercând să găsim răspunsuri.

Tu cât timp stai pe telefon?

Cum îți controlezi această adicție?

Articolul Dependența de telefonul mobil apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Poți privi atacul de panică ca pe un clopoțel interior care te forțează să te vezi, să te asculți și să înveți să te educi să ai parte de un regim echilibrat de viață.

Atacul de panică se manifestă sub forma unor simptome: respirație sacadată, senzație de lipsă de aer care ne sperie îngrozitor pentru că ne creează ideea copleșitoare a unui pericol iminent. Gândurile disfuncționale ”am să mor” sau ”am să mă fac de râs” ne apar instant pe ecranul minții și ne blochează orice acțiune coerentă. Din acel moment avem senzația că am pierdut butonul de control al propriului corp. Ideile ni se învălmășesc în minte, starile ne copleșesc și pur și simplu, ne pierdem controlul.

Dacă rămânem atenți la respirația noastră și avem încredere în propriul corp, putem încerca să tragem adânc aer în piept, să ne ținem respirația timp de 7 secunde și apoi să expirăm prelungit, pentru a putea sprijini temperarea respirației sacadate care ne sperie.

În acest material poți vedea ce simplu este să rămâi atent la tine, să îți păstrezi calmul și să înțelegi că un atac de panică nu te omoară, nu este imposibil de reglat, ba din contră, este un mod prin care organismul tău își cere drepturile și te invită să te reconectezi la tot distresul acumulat pentru a-l elibera.

Odată ce treci printr-un atac de panică care nu te-a făcut să te simți prea confortabil, mintea ta va păstra acest moment în memorie ca o micro traumă. Iar în timp, vor mai apare momente în care anxietatea anticipatorie ”dacă voi avea iar atac de panică”, te va putea copleși. Este benefic să poți face diferența dintre un gând rebel și o realitate, să înveți prin exerciții de respirație să îți temperezi stările, dar mai important de atât este să ajungi să înțelegi care este rădăcina stresului tău acumulat. Ajungând la rădăcină vei putea înțelege ce ai de făcut concret ca să nu mai ajungi la atac de panică.

Articolul Atacul de panică și efectele lui apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.

Dacă Eu am un comportament elegant față de mine și față de celălalt, îi înțeleg perspectiva, îl aud și sunt conectat, atunci misiunea de a fi în 2 se simplifică. Odată ce Eu sunt în echilibru, voi furniza acest echilibru și în relație, prin simplul fapt că voi fi un model și partenerul meu va beneficia de vocea, tonusul, atitudinea, Dex-ul meu.

Este recomandat să mă văd pe mine înainte să cer. Să îmi fac o analiza corectă, clară, să înțeleg ce fac, ce gandesc și ce pot schimba ca mie și relației mele să îi fie bine.

Când îmi doresc să îmi analizez și partenera, o pot face prin a-i analiza postura corpului. Un corp care urlă a suferință va alege să stea aplecat, cu privirea fixată în jos, cu mișcări îngreunate, ceea ce traduce un climat emoțional încărcat. În schimb o persoană tonică, care afișează o postură vie, echilibrată, îți vorbește despre emoția vie din interior.

Cum putem noi femeile să ne menținem un corp echilibrat? Putem fi independente?

Răspunsul simplu este ”Da”. Doar că acest concept al independenței este înțeles greșit.

A fi independent presupune să ai curaj să te exprimi, sa vorbești despre nevoile tale, să greșești și să îți asumi, să ceri ce ai nevoie fără să îți fie teamă că nu meriți sau nu vei fi valorizată. A fi independentă nu presupune că nu ești conectată emoțional. Din contră…din această postura a femeii care are curaj să se exprime, relația va avea parte de sinceritate, deschidere, comunicare și conectare. Când o femeie este constrânsă de control, gelozii nestăvilite, critici și conflicte constante, mesajul care i se transmite este că nu este suficientă. Iar acest mesaj surd o va transforma în timp. Îi va dilua stima de sine și îi va
provoca suferința pe care o putem traduce prin diverse stări, apatie, nesiguranță, anxietate, lipsă de concentrare, furie, somatizări.

Se pot desprinde bărbații de dependența față de familia de bază? Da.

Dar acest proces este doar al lor. Ei îl pot analiza, înțelege și schimba. Și acest proces se poate realiza prin psihoterapie. Nu este procesul soției, sau al altor membrii. 
A îți asuma că ai de schimbat o dependență ca să te poți conecta de parteneră într-un mod autentic, este un mare pas spre schimbare. A fi conștient de puterea vocii tale, nu poate fi decât un proces benefic. Relațiile cu famiia de bază nu trebuie să se încheie, ci mai degrabă e indicat să se regleze.

Aceste idei le-am expus în emisiunea cu Albertina și te invit să le asculți și să reflectezi asupra lor. Poți fura idei care ți se potrivesc pentru a avea curaj să îți pui întrebări curajoase.

Articolul Viața de cuplu și problemele ei apare prima dată în Leader ID - Oana Cueșdeanu.