Evaluare psihologică Voluntari, Pipera

De ce este importantă evaluarea psihologică și determinarea simptomului? 

Orice simptom care îți dezechilibrează starea, odată înțeles îți poate aduce claritate în abordarea tuturor domeniilor vieții.

De ce corpul tău reacționează prin:

• atac de panică;
• elemente depresive;
• somatizări;
• de ce nu reușeșți să dormi;
• de ce nu reușeșți să te concentrezi;
• cum de ai ajuns să ai idei fixe care ți se tot derulează prin minte asemeni unor obsesii;
• de ce nu mai reușeșți să ai o stare echilibrată, se poate explică odată ce vei răspunde la întrebări simple.

Simptomul îți vorbește despre modul în care corpul tău alege să reacționeze la stres, la situații simple sau complexe. Este o formă surdă de a îți atrage atenția și de a urlă efectiv după atenția ta. Un corp de care ai uitat va reacționa zgomotos pentru a te ajută să înțelegi ce ai de schimbat și cine este cel mai important personaj din anturajul tău.

Evaluarea psihologică poate aduce claritate în viața ta

A face depresie, de exemplu, poate fi o modalitate în care corpul spune „nu” celorlați pentru a te lasă să experimentezi emoții pe care le-ai tot reprimat.

Chiar dacă te sperie, vei înțelege că unele simptome sunt asemeni unui sistem de „alarmă intern” care te vor sprijini să te restructurezi și să te ancorezi mai realist în viață.

Ce poți înțelege prin tipare de relații? 

Te-ai născut și ai crescut într-un mediu familial și social care ți-a oferit modele. Creierul având neuroni oglindă, copiază la vârste fragede tot ce vede că se derulează de jur împrejur că și comportamente.

Cum întrăm într-o relație?

 

Cum menținem relația pe termen lung?

 

De ce întru atât de des în conflicte?

 

Cum de nu îmi pot păstra în echilibru relațiile?

 

De ce aleg să îmi urăsc partenerul cu care m-am căsătorit?

 

De ce am atâta toleranță față de ceilalți?

 

Ce și de ce am?

 

Cum de nu mă pot bucură de realizările celorlalți?

Întrebări care pot fi explicate prin tipare pe care le-am copiat și încorporat în sistemul meu de valori fără să fi fost conștient de acest fenomen.

Dacă am trăit într-un mediu în care oamenii se certau, creierul meu va consideră conflictul o formulă normală de interacțiune cu ceilalți.

Dacă am văzut ani la rând că a fi politicos și a nu spune ce gândești a menținut 2 părinți într-o relație, îmi va fi simplu să fac la fel.

Dacă am avut un părinte la distanță și comunicarea cu el a fost limitată, îmi va fi extrem de simplu să găsesc oameni care îmi păstrează acest model de relaționare, pentru că îl înțeleg cel mai bine.

Mereu aud „eu nu sunt că părinții mei”, iar după un parcurs terapeutic să ajungem la concluzia că a fost mai natural să împrumutăm din comportamentele lor relaționare, decât să inventăm rețete noi.

Acest aspect nu trebuie să te sperie. Odată înțeles și conștientizat, un tipar poate fi modificat și flexibilizat, atâta timp cât te implici activ și îți dorești schimbare

Conflicte? Ce sunt acestea? 

Conflictul este contradicția între ceea ce vrem cu adevărat și ceea ce facem în mod real, în relație cu noi înșine, în relații personale, profesionale, în mediul social.

Conflictele intrapsihice au repercursiuni asupra relațiilor interpersonale. Ne captează și ne mențin în tipare limitative.

Unul dintre conflicte poate fi cel de vinovăție, de exemplu.

Persoană se învinovățește pe sine într-o manieră exagerată, constant. Indiferent de ce se întâmplă, le găsesc scuze celorlalți, iar într-un moment în care sunt lăudați li se declansează în mod paradoxal o creștere a autocriticii și autoinvinovătirii. Afectul prevalent este sentimentul de vinovăție, de care nu se pot desprinde.

La polul opus găsim persoane care își reprima constant vinovăția „eu nu am făcut asta!”. Aceste persoane par a fi cu sânge rece și lupta doar pentru putere. Emoția principala este de furie pe care o îndreaptă mereu spre ceilalți, iar partenerul de viață este mereu găsit cel vinovat, indiferent de context. Protejându-se de sentimentele de vinovăție, persoană va afișa o imagine aroganță și extrem de egoistă, ajungând să facă acțiuni iresponsabile față de ceilalți tocmai pentru a-și masca propriile greșeli.

Personalitatea? O putem schimbă?

 Personalitatea provine din cuvântul latin persoană, adică mască.

Trăsăturile noastre de personalitate le dezvoltăm bio-fizio-psihologice între 0 și 24 ani și ne vor însoți până în ultima zi de viață. Aceste trăsături pot fi înțelese metaforic că ochelarii prin care vedem lumea- cum gândim, cum acționăm și ce atitudine abordăm, ce credințe avem și cât de motivați suntem să abordăm toate ariile vieții.

Este important să poți avea acces la această harta mentală unică a ta, pentru a putea înțelege ce caracteristici te sprijină și ce caracteristici te constrâng, ce poți flexibiliza pentru a ajunge la un cât mai real echilibru interior.